O
nouă zi și vremea era deja schimbată, soare, cald, se anunța chiar o zi toridă,
dar ne bucuram că cel mai mult timp îl vom petrece în salină, la răcoare. După
pregătirile necesare, ne-am îndreptat spre Salina Târgu Ocna, a cărei istorie,
așa cum se precizează și pe site-ul acestei locații, se întrepătrunde cu cea a deținuților,
oncașilor care își ispășeau pedepsele lucrând câte 10-12 ore în ocnă, prin
secolul al XVIII-lea unii chiar și 24 de ore. Aproape de anii 1900 Salina se
modernizase și transportul se efectua cu un funicular proiectat de celebrul
Anghel Saligny, care însă nu a fost funcțional decât 11 ani. Prin anul 1891, se
stabilește amplasamentul actual al salinei, orașul înflorește și primește chiar
titulatura de ”eforie”, de la grecescul ”ephoria”, care dacă nu ma înșel înseamnă oraș sau unitate de
administrație. Prima mină utilizată în scop terepeutic și turistic a fost
inaugurată în 1975, mina Pilot, iar la această dată este amenajată mina Trotuș la
o distanță de peste 3 kilometri de la intrare și 240 de metri adâncime pe
verticală.
Am
luat biletele de intrare, am coborât treptele și am așteptam cuminți în autobuz
coborârea spre adâncul răcoros.
Cel mic era nerăbdător să ajungă și să exploreze
tot ce se putea pe acolo. Era a doua oară când vizitam salina, prima dată
fusese mai mult pentru a vedea ce se găsește acolo și pentru o primă acomodare
cu aerul a celui mic. Acum eram însă hotărâți să petrecem cât mai mult timp cu
putință în subteran.
Aerul
rece ne-a învăluit de cum am coborât din autobuz și în aer deja se făcea
simțită aroma sării. Capela închinată ca în multe alte saline Sfintei Varvara te întâmpină chiar de la intrare și pare una din cele mai spațioase.
De asemenea, dintre salinele vizitate până acum este pe locul al treilea
ca și rapiditate cu care se simte în nări și apoi pe laringe si faringe în jos
aroma specifică a acestui aer de salină. Din punctul nostru de vedere cred că
mai pronunțat salin este aerul din salinele de la Cacica sau Praid. Poate și
afluxul de turiști influențează această concentrație, însă nu ne-am bătut prea
mult capul cu aceste date tehnice și am început explorarea interiorului
salinei. Deși sunt câteva activități care se pot desfășura în incinta salinei
și există și multe locuri pentru copii, totuși s-ar putea aduce multe
îmbunătățiri amenajărilor existente și chiar ar fi necesară și adăugarea unora
noi. Până acum, cea mai bine dotată salină este cea de la Ocnele Mari, județul
Vâlcea, e una din puținele saline care are în incintă și un mic restaurant cu
prețuri mai mult decât decente și astfel te imbie să petreci cât mai mult timp
în interior, fără a depinde de provizii de hrană.
Salina
Târgu Ocna deține o zonă de închiriere și plimbare cu triciclete, pentru adulți
și copii, o zonă de tobogane gonflabile, echipamente de gimnastică, mese pentru
practicarea tenisului de masă, loc de jucat fotbal sau baschet, un spațiu pentru
volei, un joc cu piese mari de șah, leagăne, balansoare, tobogane, precum și un
spațiu cu câteva calculatoare pentru cei care nu vor să renunțe la tehnologie. Pe
lângă toate acestea sunt băncuțe și mese unde te poți odihni sau la unele din
ele poți să găsești și prize pentru a conecta unul din aparatele aduse cu tine
și a pierde vremea cu un film sau pe internet. Ca și conectivitate Vodafone părea
să aibă semnal bun, Digi se chinuia din greu să prindă câte ceva, însă exista și
conexiune wi-fi. Deși se recomandă reprize de 2-3 ore de stat în salină, totuși
după ce obosești puțin cu bicicletele care au un traseu ușor în pantă și te
plimbi prin încăperi încercând pe rând puținele activități, nu îți rămân prea
multe de făcut decât să te retragi pe vreo bancă și să te pierzi cu ochii prin
vreo tabletă, telefon, laptop. Pentru copiii mici este avantajul încăperii mama
și copilul unde pot fi schimbați sau puși la somn. Cel mai mare dezavantaj
pentru cei care vor să stea mai mult este faptul că mâncarea trebuie adusă de
acasă, asta dacă nu te încântă o delicioasă pungă de chips-uri, stics-uri sau
mai știu eu ce minunăție plină de chimicale. Deși magazinul are terasă, nu
poate oferi decât cafea sau ceai, care se pot obține și de la aparatele instalate
prin salină sau diverse chestii așa cum am enumerat mai sus. Nu există cornuri,
croissante, sandvich-uri sau orice fel de altă gustare, mâncare gătită. Cred că
totul ține de organizare, așa cum la Ocnele Mari se poate, cred că și aici ar
fi fost ușor de găsit o soluție, mai ales că există aflux de turiști și mulți
din aceștia aduceau cu ei mâncarea tocmai pentru a sta cât mai mult în incinta
salinei.
Trecând
peste toate detaliile organizatorice, șederea a fost plăcută și pentru noi și
pentru cel mic și chiar a culminat pentru el cu vreo 3 ore de somn în încăperea
special amenajată ”Mama și copilul”.
După
cura de aer în salină, am revenit la căldura de afară care reușise să se mai
îmblânzească spre după-amiază și să reluăm exploratul prin zona apropiată
apartamentului. Am revenit pentru câteva cumpărături la magazinul cu articole
tradiționale și ne-am ales câte o ie pentru a adăuga un pic de farmec autohton
ținutelor de acasă și apoi am pornit în căutarea unui părculeț în care cel mic
să de dezlănțuie la soare. Nu a fost greu să îl descoperim și să testăm pe rând
fiecare din aparatele montate acolo, să ne pozăm și să ne filmăm.
Când
plictiseala a început să își spună cuvântul am reluat plimbarea și ne-am întâlnit
întâmplător din nou cu istoria. Așa cum aminteam în primul episod al acestei
excursii, locurile sunt pline de vestigii ale Primului Război Mondial,
”Războiul de Reîntregire al Patriei” așa cum mai este cunoscut pe aceste
meleaguri. De pe geamul băii apartamentului unde stăteam am observat cu o zi
înainte ruinele unei biserici impozante, dar aflată în ruină și pornind la o
plimbare cu copilul eram hotarâți să vedem ce e cu ea și astfel am descoperit
accidental, un panou care arăta existența unui sit istoric, un cimitir pentru
unii din eroii căzuți în luptele din zonă și biserica în ruine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu